Cap. 19 Doctrina comunistă în lume

Am zis mai sus că doctrina comunistă este un sistem de idei cu ajutorul căruia Marx voia să dea poporului său, poporul iudeu, o armă cu ajutorul căreia să cucerească și domine lumea. Lenin a preluat sistemul și l-a adaptat la necesitățile poporului rus. Pînă atunci rușii se foloseau de ortodoxie ca pretext de a se amesteca în treburile popoarelor ortodoxe, pentru a le domina. Ortodoxia însă era o armă depășită, regională, învechită. Trebuia ceva nou, ceva universal și cu aparență de adevăr etern. Acest ceva era marxist-leninismul. Acesta trebuia mai întîi propăvăduit și răspîndit în toate părțile lumii. Ca religie nouă, fără Dumnezeu, dar avînd un partid mai eficace decît Dumnezeu, marxist-leninismul trebuie să cuprindă lumea în favoarea Rusiei. Sau mai bine zis Rusia trebuia să se folosească de marxism-leninism pentru a ajunge la dominația mondială. Ca arme ajutătoare erau minciuna și banul. Peste tot marxismul trebuia să aducă libertatea, bunăstarea, fericirea și pacea. Care este nebunul care să nu subscrie pentru aceste idei mărețe? Atît numai că aceste cuvinte în limbajul marxist-leninist înseamnă altceva decît în înțelesul tuturor celorlalți. Libertatea înseamnă sclavie, căci în practică oricine este liber să execute toate poruncile și indicațiile date de partid. Ești liber să faci orice, dacă este în folosul partidului. De îndată ce te gîndești că poate nu e just să procedezi altfel, te așteaptă pușcăria, lagărul, persecuția și moartea. Și sclavii antici erau liberi să muncească pentru stăpînii lor și să gîndească așa cum gîndesc ei. În limitele acestea fiecare era liber și putea să facă orice, dacă era în folosul stăpînului. Bunăstarea nu e așa cum o crede individul de rînd, ci cum îți spune responsabilul. El, responsabilul, se bucură de toate înlesnirile vieții și zice că așa se bucură toți. Pe tine nu te întreabă și nici n-ai voie să te plîngi, căci atunci înseamnă că ești reacționar și antipartid. Ca și cum ai cîrti împotriva lui Dumnezeu. Deci bunăstarea înseamnă sărăcie. Fericirea e atunci cînd ai depășit norma și ai îndeplinit cincinalul. Iar pacea este și ea o minciună. Căci vedeam în zilele noastre că loviturile de stat, revoluțiile și războaiele nu sînt pornite de capitaliști ci de socialiști. De altfel comunismul nu se poate răspîndi decît cu arma în mînă, ca și islamismul.

Cînd învățam la marxism, de la început se spunea chiar că comunismul nu se poate răspîndi decît prin revoluție, adică prin foc și sînge. Mai tîrziu s-a îmbogățit marxismul spunîndu-se că pe lîngă calea fierbinte a revoluției se poate și calea mai rece a evoluției, sau pe calea parlamentară. Și se dădea exemplul Franța și Italia, unde partidele comuniste sînt pe punctul de a lua puterea prin alegeri libere. De atunci au trecut vreo 30 de ani și oamenii s-au lămurit. Acuma știe toată lumea că partidele comuniste sînt agenturi ale Moscovei, așa că nu se mai lasă nimeni păcălit. Conducerile de partid au dat declarații cum că nu au nimic de a face cu Moscova și că sînt independente, ba că și ele acceptă democrația parlamentară, că renunță la lupta de clasă, etc, numai ca oamenii să nu se teamă de ei și să-i voteze. După ce vor pune mîna pe putere știu ei ce vor face.

Dar mărețele idei propăvăduite de ruși nu sînt altceva decît niște capcane întinse popoarelor pentru a le prinde și înrobi.

În 1921 a pornit ofensiva de cucerire a Italiei. Reacția a venit de îndată din partea lui Mussolini care a strîns în jurul lui majoritatea poporului italian, dar a trebuit să guverneze prin aceleași metode dictatoriale ca și rușii acasă la ei. Era fascismul, atît de ponegrit și batjocorit de ruși deși în fond se utilizau aceleași metode nedemocratice.

În 1936 pornește războiul civil din Spania, în care se confruntă ideologiile marxistă și nazistă pe spatele poporului spaniol. Aici au participat la lupte atît de partea comuniștilor cît și a fasciștilor reprezentați prin Franco, mulți români din care și unul din satul nostru, Mihai Cristof, care a murit pentru cauza lui Marx. Participările celor străini erau finanțate direct de Moscova, orice voluntar de la București primea 40.000 lei, din care 20.000 de lei la plecare și 20.000 la întoarcere. Și plătea “ajutorul roșu”, adică Moscova.

În 1946 pornește războiul civil din Grecia în care comuniștii sînt ajutați și finanțați tot de Moscova.

În 1948 Coreea se divide în Coreea de Nord, sub protecția Moscovei, și Coreea de Sud.

Vedem pînă aici cum marxism-leninismul preferă peninsulele unde poate mai lesne interveni din afară. În țările din interior, partidele comuniste finanțate și dirijate de Moscova, au pregătit terenul și deschis porțile armatelor roșii, în timpul celui de al doilea război mondial. Dacă ulterior popoarelor nu le-a plăcut noul mod de viață, rușii au băgat lucrurile ca în Ungaria, în Germania de Răsărit, în Cehoslovacia și imediat, ca prin farmec, le-a plăcut. Iar ei au rîs a dispreț:

– Vedeți mă că vă place!

Și astfel atîtea popoare încorporate măreței Minuni, ca cei din Basarabia, jumătate din Polonia, Prusia Orientală, Estonia, Letonia și Lituania, Grusinia și Armenia, Azerbaijean, Cazahstan, și alții, care toți dispun de toate drepturile naționale, conform constituției, pînă la dreptul la autodeterminare și dezlipire de U.R.S.S. dar nimeni nu o face, căci toți sînt fericiți și vor de bună voie să trăiască astfel. Dacă Basarabia provincie cu 83% români, sau moldoveni, cum zic rușii, s-a dezlipit în 1918 de Rusia, prin votul din adunarea constituentă, numit sfatul țării, și s-a alipit la patria mamă România, aceasta înseamnă că imperialismul român a subjugat un popor liber, poporul moldovean și cu forța l-a obligat să trăiască sub imperiul său. Dar măreața uniune nu putea sta cu mîinile în sîn și cu armele la picior. În 1940 în înțelegere cu Hitler, mărețul Stalin a eliberat Basarabia din robia română, ba, ca despăgubire ne-a eliberat și Bucovina de nord. Aceasta este legea și logica celui tare. Apoi Cuba, Angola, Etiopia, Yemenul, toți de bună voie și nesiliți de nimeni, decît de “consilierii” sovietici, au părăsit credințele lor deșarte și și-au însușit Marxism-leninismul cerînd Moscovei să le trimită ajutoare dezinteresate pentru ca șefii lor să poată să se mențină la putere în contra voinței populare.

Pînă acum pacea era apanajul exclusiv al Moscovei după cum războiul era caracteristica țărilor așa zis imperialiste, care prin forță sau amenințarea cu forța, căutau să-și acapareze țări și popoare, ca să le poată domina și exploata. Aceasta era o dogmă marxistă de necombătut. Ce vedem însă în realitate: Vietnamul comunist atacă Cambogia cu ajutorul Uniunii Sovietice. Răstoarnă guvernul lui Pol Pat și instalează un guvern aservit intereselor Moscovei. China comunistă atacă Vietnamul comunist spre a-l pedepsi pentru intrarea lui în țara frățească, Cambogia democrată. Moscova, bastionul păcii și al socialismului își trimite trupele în număr de circa 100.000 de oameni, înarmați pînă în dinți să atace Afganistanul, și el marxist-leninist, sub motiv că niște mercenari imperialiști ar intenționa să atace regimul lui Hafizullah Amin, credincios Moscovei. Pînă una alta, ostașii păcii și socialismului răstoarnă guvernul lui Amin, care deacuma era un agent al spionajului american și ca să nu fie discuție îl asasinează un pic pe Amin și instalează pe un oarecare Babrak Karmal, care era mult mai credincios Moscovei. Întrebată Moscova cum de a intrat cu trupele într-o țară independentă și suverană, a răspuns cu candoare că a fost chemată de guvernul țării, adică de Amin cel credincios Moscovei, spre a o apăra de inamicii din afară, în speță de imperialiștii americani, uniți cu hegemoniștii chinezi. E interesant că termenul de hegemoniști este folosit de chinezi spre a desena pe rușii care au tendința de a domina toate popoarele lumii. Acum rușii zic ei despre chinezi că sînt hegemoniști deși aceștia încă n-au “eliberat” nici o țară, ci cel mult poate Tibetul. Că 104 țări în Adunarea Generală a ONU au condamnat amestecul, adică invazia sovietică în Afganistan, nu e nimic acești 104 sînt aserviți intereselor imperialiste ale Americii. Adevărații democrați și doritori de pace sînt cei 18 care au votat cu Moscova, din care dacă scădem cele 3 voturi ale U.R.S.S., rămîn 15. Acestea sînt adevăratele popoare libere și independente, cum ar fi Cehoslovacia, Ungaria, Germania de Răsărit, Bulgaria, Mongolia, Cuba, Etiopia, Angola, Yemenul, Vietnamul și Cambogia, etc pînă la 15. Alte țări ca România, Iugoslavia și Albania, deși marxiste, n-au votat alături de ruși. De-ar fi trăit Stalin ar fi fost vai și amar de capul nostru. Și așa nu se știe ce vom păți. Căci noi avem doar dreptul de a spune că sîntem liberi. În 1968, cînd rușii au invadat Cehoslovacia, Ceaușescu a ținut un discurs memorabil în balconul din fața C. C. al P. C. R. în care a atacat cu vehemență invazia rușilor, dar a doua zi a fost chemat de Drozdenco, ambasadorul Moscovei la noi, și imediat, ca prin farmec, n-a mai zis nimic. Rușii au instruit mai întîi un număr de afgani în tainele religiei marxiste, apoi aceștia au fost ajutați ca niște frați să răstoarne guvernul lui Mohamed Daud. Instalîndu-se un guvern cu adevărat democratic sub obediența Moscovei au început reformele democratice. Poporul însă, oameni proști, nu înțelegea măreția marxist-leninismului, ei voiau islam, care înseamnă “supunere integrală față de divinitate”. Aceasta era o erezie, căci nu există divinitate. Și astfel au început acțiunile revoluționare împotriva proștilor, pentru a-i aduce pe calea cea adevărată. Proștii însă, deși divizați în triburi au început răscoala. Aceasta era o adevărată contrarevoluție, care nu trebuia tolerată. Taroki, omul Moscovei, a fost răsturnat și asasinat de către Amin. Amin s-a declarat mai catolic decît papa, însă rușilor nu le plac acțiuni independente și l-au ales pe Babrak să le fie guvernator și ca să fie mai siguri i-au trimis și vreo 100.000 de oameni ca să-i asigure independența și suveranitatea, zdrobind contrarevoluția.

Celelalte popoare au strigat ca la foc, au protestat, dar nimeni nu-și puse pielea la bătaie pentru niște afgani islamici. Pe aceasta se bazau și sovieticii, așa că Islamul și Pakistanul tremurau de frică așteptînd eliberarea. Probabil că lor le venea rîndul.

Rușii luptară mai departe pentru pace și destindere, contra războiului rece și cald pe care îl ațățau imperialiștii anglo-americani. Numai ei, vor cu adevărat pace și dezarmare, vor libertatea popoarelor lumii și buna înțelegere între state. Ei vor fericirea întregii omeniri, dar nu o pot introduce din cauza imperialiștilor și ațîțatorilor la război. De aceea proletarii din toate țările trebuie să se unească (sub conducerea Moscovei) spre a răsturna dictatura burgheză și spre a introduce o dictatură mai bună, pe cea rusească.

De altfel în Testamentul lui Petru cel Mare scrie precis “A se apropria cît s-ar putea mai mult de Constantinopol și de India, că acel ce va stăpîni acolo, va fi cel adevărat stăpînitor al lumii, deci trebuie a deschide nenumărate războaie, cînd cu Turcia și cînd cu Persia … a grăbi căderea Persiei, a străbate pînă la Golful Persiei, a restatornici de se poate prin Siria comerțul cel din vechime cu Orientul și a-l întinde pînă la India, care este magazia lumii.”

Deci hai la luptă pentru pace.

Și apoi să mai zică cineva că rușii vor să domine lumea pentru ambiția lor de a fi cei mai grozavi. Ferească Dumnezeu. Ei vor numai pace. Adică prin pace și viclenie să cunoască lumea, dar dacă proștii se opun, ce-o să facă săracii oameni, să-i lase să-și facă de cap. Asta nu! S-ar scula mărețul Stalin din zidul Cremlinului și ar fi vai și amar. Și ce dacă scrie la teorie că războiul e apogeul capitaliștilor iar pacea a socialiștilor. Asta acolo la teorie; doar se știe că marxismul nu e o dogmă sfîntă și inmutabilă ci numai o teorie care se poate adapta mereu după cum e necesar, în vederea ajungerii la scop (scopul scuză mijloacele) adică la dominarea Moscovei asupra întregii lumi. Nu e vorba că pentru a aduce pacea și fericirea în întreaga omenire, pentru libertăți democratice și neexploatarea omului de către om, ci numai de către stat, etc., se poate folosi foarte bine atît înșelăciunea cît și forța, dacă proștii nu se predau de bună voie. Ce-i așteaptă după eliberare, să vedem din ce zice Karl Marx în Însemnările sale (K. Marx, “Însemnări despre români”, Manuscrise inedite): “Mareșalul Wittgenstein (comandantul trupelor rusești care au trecut Prutul în 1829) se înfățișează românilor ca un eliberator. În protestele sale din 1826, Rusia se înduioșa de nenorocirile țării; ea dovedi în 1828 cît valorau tîrgurile sale. Au avut loc excese groaznice. Contribuții de tot felul în produse, furaje, vite, carvezi, hoții, omoruri, etc. Bărbați, femei, au fost înhămați la care cu vizitii cazaci care nu-și cruțau nici bîta nici vîrful lăncii lor. Peste 30.000 de români fură smulși de la munca cîmpului pentru a servi ca animale de muncă. Cei mai fericiți fugiră în munți unde singura lor hrană era scoarța de copac. Guvernul rus răspunse la proteste: “Nu interesează să știm cine face lucrul, oamenii sau animalele, numai ordinele să fie executate.” Haosul și jaful aduseră foametea, ciuma, etc.”

Dar poate Marx spune minciuni, sau poate se va spune că nu ne interesează acei ruși de pe atunci căci ei erau “țariști” nu sovietici. Dar oare cum de rușii sovietici nu s-au desolidizat de rușii țariști și să renunțe la toate cuceririle țarilor, lăsînd popoarele în pace să se descurce singure, cum vor crede ele că e mai bine. Asta ar fi contra internaționalismului proletar prin care se înțelege dominarea Moscovei cu ajutorul proletarilor din toată lumea. Ar fi o rușine și un păcat să lași popoarele să fie exploatate de capitaliștii nord-americani. Nu e mai bine să-i exploateze ei?