Însemnari pentru nepoți

Însemnări pentru nepoți

prof. Vasile Boca

Dreptul de a-ți aduce aminte

Datoria de a nu uita

Prefață

Omul, spre deosebire de animal, are vocație istorică. El vrea să știe cine au fost moșii și strămoșii săi. De unde au venit, cum au trăit, ce au gîndit, ce au visat să facă, ce au reușit și ce nu.

Atîta vreme cît oamenii nu știau carte toate acestea se transmiteau oral de la o generație la alta, apoi se pierdeau în neagra veșnicie. Acum însă știința de carte dă posibilitatea orișicui să fixeze pe hîrtie tot ce-i trece prin minte în ce crede că ar putea să intereseze generațiile viitoare. Ce valoare inestimabilă ar avea pentru noi, urmașii de azi, dacă am avea niște însemnări de la străbunii noștri. Dar în afară de niște însemnări naive rămase de la uncheșul Simion Boca, absolut nimic nu a rămas de la nimeni. De altfel nici nu ar fi fost de la cine să rămînă căci nimeni nu știa carte. Primul știutor de carte din ramura noastră directă a fost acest Simion al lui Ion a Dochii Boca, care, la bătrînețe s-a gîndit să scrie niște romane autobiografice, dar nu au o valoare nici literară nici documentară.

Această lipsă de documentare din familia noastră m-am gîndit s-o completez eu, notînd din memorie diferitele evenimente la care am participat, cît și după unele documente scrise pe care le am la îndemînă. Toate acestea ar putea să fie de folos nepoților sau strănepoților noștri care, poate vor dori să cunoască timpurile de-acuma. Dar tot atît de valoroase ar putea fi aceste însemnări și pentru alții, care vor cerca să scruteze timpurile trecute. Deci fie că numim memorii sau amintiri, fie notițe autobiografice sau poate cel mai bine însemnări, ele ar putea constitui valoroase documente purtătoare de învățăminte sau măcar de prilejul de a zîmbi cu îngăduință cînd nepoții vor lua cunoștință despre vremile ce au fost odată.